Un catalan, Carles Puyol, marcatorul ibericilor în semifinala de miercuri cu Germania, scor 1-0, a devenit eroul întregii Spanii.
Regina Sofia, soția monarhului Juan Carlos, l-a felicitat pe Puyol chiar în vestiar. Amănunte: Sofia, verișoară primară cu Regele Mihai al României, a concurat pentru Grecia, în proba de yachting, la Jocurile Olimpice din 1960. Puyol a dat mâna cu Maiestatea Sa purtând doar un prosop în jurul brâului, iar regina a râs de mama focului împreună cu întreaga asistență.
Portar, atacant, închizător, fundaș dreapta, stoper… Parcursul excelent al Spaniei din Africa de Sud i-a făcut pe mulți să-și aducă aminte de vorbele lui Puyol dinaintea turneului final, când fundașul declara că se va retrage de la națională după Cupa Mondială. La 32 de ani, căpitanul Barcelonei a câștigat cam tot ce se putea, performanțele culminând cu Liga Campionilor (2006 și 2009) și cu titlul european cu naționala (2008). Puyol a început fotbalul ca portar, la echipa din orașul natal, La Pobla de Segur. Niște probleme la umăr l-au împins apoi în atac, și așa a ajuns la juniorii Barcelonei. Aici, s-a reprofilat mijlocaș defensiv, iar la 19 ani a devenit fundașul dreapta al formației secunde a catalanilor. Promovat la echipa mare la 21 de ani, a fost mutat apoi în centrul apărării și a devenit unul dintre cei mai buni stoperi ai lumii. Înscrie rar, dar când trebuie Puyol a marcat până acum doar de trei ori la națională și de opt ori la Barça, într-un deceniu. Golul victoriei cu Germania le-a adus aminte, mai ales catalanilor, de o reușită similară la echipa de club, în meciul de vis cu Real Madrid din mai 2009, scor 6-2 pentru Barcelona. Și atunci, a fost capul lui Puyol care a țintuit mingea în poartă. Și atunci, pasa a venit tot de la Xavi. Și încă un amănunt: toate golurile Spaniei din Africa de Sud au fost marcate de jucătorii Barçei (Villa, Iniesta și Puyol).
„Reușita noastră este un premiu nu numai pentru Spania, ci pentru o manieră de a înțelege fotbalul”, Carles Puyol, fundaș Spania
„Mă simt atât de fericit, încât nu știu cui să-i mulțumesc mai întâi”, Carles Puyol, fundaș Spania
88 la sută este procentajul de pase reușite ale lui Puyol la CM, un record pentru turneul final
13 trofee a câștigat Puyol în carieră, cu Barcelona și naționala Spaniei
Eroul Spaniei a început ca portar, a jucat apoi atacant, la majorat era închizător, a debutat la Barça ca fundaș dreapta și s-a consacrat ca stoper
Căpitanul Barcelonei a marcat împotriva lui Real Madrid un gol identic cu cel din semifinala cu Germania
7 jucători de la Barcelona au fost titulari în meciul Spaniei cu Germania: Puyol, Pique, Busquets, Xavi, Iniesta, Pedro Rodriguez și David Villa
Giovanni Van Bronckhorst nu e tipul de jucător care să vorbească despre el prea mult. E eroul discret, dar e un învingător, a dovedit-o de-a lungul carierei. Iar acum e căpitanul finalistei Olanda.
Din 35 de ani, Van BronckÂhorst a petrecut jumătate ca fotbalist profesionist, dar s-a apucat de fotbal la 7 ani, la Feyenoord, departe de insulele indoneziene, de unde îi sunt originari părinții. El e născut în suburbiile din Rotterdam. La 15 ani a fost chemat să se antreneze cu echipa mare. Îi tremurau picioarele: „Eram agitat, m-am antrenat ca un nebun ca să mă adaptez”. Până să-și câștige locul la Feyenoord, a făcut un popas la Waalwijk.
A fost mijlocaș
Pe atunci era mijlocaș și se remarca pentru centrările foarte bune, pentru inteligența în joc și efortul depus. „Nu eram în cea mai bună formă, dar am muncit mult”. A câștigat Cupa Olandei în 1995, a ajuns în semifinalele Cupei Cupelor în 1996, a prins și naționala. În 1998 a ales Scoția, mai exact Rangers. Acolo era Dick Advocaat, n-a avut nicio problemă de adaptare. În trei sezoane a cucerit patru trofee, suficient pentru a fi cumpărat de Arsenal cu 10 milioane de euro. Încă era mijlocaș, trebuia să-l înlocuiască pe Emmanuel Petit. Dar a picat ghinionul. Accidentare la genunchi, probleme la ligamente și luni bune de recuperare: „Accidentarea a venit într-un moment teribil de nepotrivit. Doctorii mi-au spus că s-ar putea să nu mă recuperez niciodată complet. Dar eu am muncit mai mult!”
Barcelona i-a schimbat și numele
A revenit, dar n-a mai fost prima opțiune a antrenorului. Așa că, în 2003, când Frank Rijkaard l-a chemat la BarceÂlona, Van Bronckhorst a zburat cu primul avion. Totul s-a schimbat. Numele, în „Gio”. Postul, în fundaș stânga. Nu se plânge. „La Barcelona nu ești practic fundaș, trebuie întotdeauna să urci”, se amuză el. Așa că urcă și coboară de zeci de ori pe meci, suficient ca să fie poreclit „Maratonistul”.
I-a vândut mașina lui Giuly
Dar în afara terenului? „E calm, discret, glumeț și nu prea iese din casă”, povestește francezul Giuly, fostul lui coleg. „Îi plac mașinile frumoase, el mi-a vândut prima mașină la Barcelona, un Audi S8”. Îi plac însă și trofeele, iar la Barcelona l-a câștigat pe cel mai important, Liga Campionilor în 2006, fiind atunci singurul jucător care a evoluat în toate meciurile. Un an și un titlu mai târziu, „Gio” era la final de contract, picioarele nu la fel de ușoare, așa că a decis să revină la Feyenoord în anul centenarului clubului olandez pentru a-și încheia cariera unde a și început-o. Dar finalul va fi cu adevărat pe „Soccer City”, la Johannesburg, duminică seara, într-un tricou portocaliu, la a 105-a selecție, într-o finală de Cupă Mondială.
Van Bronckhorst a părăsit Cupa Mondială din 2006 cu un cartonaș roșu, în optimea pierdută cu Portugalia
Doar Edwin van der Sar (foto, 130) și Frank de Boer (112) au mai multe selecții la naționala Olandei decât Van Bronckhorst (105)
Când s-a născut Giovanni, în 1975, tatăl său avea doar 15 ani!
6 goluri a marcat Van Bronckhorst pentru naționala Olandei
15 trofee a cucerit Van Bronckhorst în carieră
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER